– Cuvânt de deschidere la Conferința națională de DIA/DSI – 30 septembrie 2026 –
Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Director emerit al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române
Președintele Universității Ecologice din București
Cea de-a doua ediție a Conferinței Naționale de Dreptul Inteligenței Artificiale/Super Inteligenței (CN–DIA/SI), inițiată de Universitatea Ecologică din București (UEB) și organizată în parteneriat cu Universitatea Națională de Știință și Tehnologie „Politehnica” din București și Grupul editorial „Universul Juridic”, prin mesajul transmis, contextul de desfășurare și tematica abordată confirmă o tendință majoră de dezvoltare a dreptului, consolidează o nouă linie de gândire juridică și marchează noi repere ale evoluțiilor în materie.
Într-adevăr, reuniunea de profil a devenit și își propune să continue a fi barometrul de exprimare a conținutului și radarul evoluțiilor reglementare și doctrinale în materia dreptului inteligenței artificiale/super inteligenței și de acum și în cea a dreptului cuanticului.
1. Fără îndoială, o atare manifestare științifică, prin chiar agenda sa, atestă faptul că dreptul IA a intrat deja, sub impulsul dezvoltării accelerate a tehnologiei pe care o reglementează, într-o fază de tranziție crucială, trecând, după „șocul” apariției IA generative în 2022, de la o fază de reflecție teoretică la o eră de reglementare concretă și de aplicare efectivă. În același timp, perspectiva IA generală și cuantică anunță ipostaza sa anticipativă. La nivel mondial și european timpul discuțiilor prospective a cedat locul normelor tangibile adecvate și operative. AI Act (din 2024) cunoaște deja ajustări prin Digital Omnibus on AI (2026) și se află în plin proces de punere în aplicare. Astăzi, în peste 60 de state s-au adoptat legi și/sau alte reglementări naționale în materie și tendința e de sporire a numărului lor. Asistăm apoi la trecerea de la dreptul în vigoare, general spre unul special, novator și revoluționar. Pentru o vreme, juriștii au trebuit să aplice, mai mult sau mai puțin forțat, prin interpretări adesea puternic creatoare, reglementările preexistente (cu precădere cele referitoare la protecția datelor personale, dreptul de autor, răspunderea civilă) la sistemele automatizate. Astăzi, un corpus de drept specific inteligenței artificiale se structurează spre a acoperi vidul juridic, a favoriza inovația și a proteja drepturile fundamentale. Asemenea evoluții inovatoare generează desigur și provocări operaționale; deopotrivă, regulatorii și instanțele judiciare întâmpină și trebuie să facă față unor noi dificultăți tehnice și juridice ținând, mai ales de transparența datelor de antrenament a modelelor, de respectarea dreptului de autor și de atribuirea responsabilităților în caz de prejudiciu ce implică noua tehnologie.
Recentele dezvoltări diplomatice din septembrie 2026 – marcate de audierile în cadrul Consiliului de Securitate al ONU asupra controlului și securității IA, dezbaterile din cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite pe aceeași temă și noul summit de la Washington D. Trump-Xi Jiping – redesenează contururi politice și juridice majore ale problematicii, caracterizate printr-un clivaj evident între căutarea standardelor mondiale și refuzul celor două superputeri de a accepta o reglementare globală și o coordonare universală.
Poziționările înregistrate și dezbaterile aferente au relevat necesitatea adaptării dreptului internațional la riscurile existențiale legate de pierderea controlului uman asupra modelelor de frontieră (frontier models). Înainte de toate, se degajă consolidarea emergenței unui consens asupra obligației unui control uman sistematic în luarea deciziilor cu efecte letale. Din punct de vedere juridic aceasta presupune o interpretare mai strictă a dreptului internațional umanitar spre a interzice autonomia completă a sistemelor de arme letale (SALA). Contrar dorințelor a numeroase state – precum cele semnatare ale declarației din septembrie – SUA au respins formal instituirea unui regulator mondial al IA (comparabil cu AIEA pentru nuclear). Este, poate, semnul că în planul dreptului internațional public nu ne putem aștepta, în orizontul imediat, la încheierea unui acord internațional pertinent, dar sub presiunea realităților lucrurile se pot schimba.
Nu în ultimul rând, depozițiile din fața Consiliului de Securitate al ONU ale conducătorilor tech (precum Sam Altman de la OpenAI și Dario Amodei de la Anthropic), primii actori ai domeniului și inedite subiecte de drept, în care se face apel la garanții internaționale, consolidează noțiunea juridică aplicabilă specific în domeniu de îndatorire de diligență (due diligence). În caz de incident transfrontalier major, aceste declarații ar putea servi ca fundament pentru angajarea răspunderii editorilor de modele.
Last, but not least, summitul bilateral americano-chinez s-a soldat cu o lipsă de acord de încadrare substanțială a IA, cele două superblocuri tehnologice refuzând restricționarea cursei lor aferentă „superinteligenței”. Cu toate acestea, putem afirma că cel puțin s-a instaurat un „embrion” al „dreptului crizei IA” Într-adevăr, principalul rezultat juridic tangibil este un acord vizând stabilirea unui dialog permanent și instituirea în acest sens, după modelul străveziu al „telefonului roșu” nuclear, a unui canal de comunicare specific pentru incidentele IA și gestiunea crizelor militare aferente. Ca practică internațională demersul se înscrie tradiției coexistenței pașnice aferente „războiului rece” postbelic, creându-se astfel o obligație de transparență reciprocă în caz de comportament anormal și periculos al unei IA suverane (de exemplu, atacuri cibernetice neintenționate ori mișcarea modelelor autonome). Se anunță astfel o nouă eră, prin excelență tehnologică, a „distrugerii reciproc asigurată” („mutual assured destruction”), de această dată dintr-o dublă perspectivă: cea a confruntărilor, pe de o parte, în plan uman/artificial, iar pe de alta, în cel geostrategic între marii actori tehnologici, ceea ce înseamnă iarăși, dar în alți termeni, neproliferare și descurajare.
Nu putem să nu înregistrăm, și aceasta din păcate, nici divergența conceptuală fundamentală și statu-quoul reglementar. Astfel, Președintele Trump a reafirmat dorința sa de a menține un statu-quo reglementar strict, clamând suficiența dreptului existent și rolul determinant al intervenției administrative sub pretextul neobstaculării competiției tehnologice cu rivalul său geopolitic. În același registru, Administrația federală americană a oficializat, prin decret prezidențial din 29 septembrie a.c., sintagma de super inteligență, și prin „acordul constrângător în plan moral” semnat la aceeași dată de Președintele Trump cu patronii a 6 firme tech s-a impus ca „sens al codificării” autoregularea domeniului prin „cele mai bune norme și practici” și instituirea unui control intern robust, la patru niveluri”. La rândul său, Președintele Xi a insistat asupra principiului dezvoltării tehnologiei „pentru binele comun” și a rămânerii sale „sub controlul uman”. Absența de consens blochează, cel puțin pentru moment, emergența unei armonizări juridice americano-chineze, amânând-o doar. În absența de reguli de securitate comune, dreptul aplicabil IA între cele două superputeri rămâne dictat de dreptul vamal, restricțiile privind cipurile electronice de vârf (export controls) și dreptul de proprietate intelectuală.
În orice caz, putem afirma pe drept cuvânt că astfel și acum IA a devenit o preocupare mondială și o veritabilă problemă de drept internațional.
2. Sub impulsul rapidelor evoluții tehnologice și a trepidațiilor juridico-academice aferente, conferința noastră este cadrul cel mai potrivit și pentru a marca noi dezvoltări universitare în materie. Astfel, am apreciat că, pe măsură ce calculul cuantic se îndreaptă spre implementarea practică, iar sistemele de IA își generalizează prezența în societate, se impune a face loc în programele noastre de studiu universitar unui nou drept: Dreptul tehnologiilor cuantice (Quantum Law). În acest fel UEB devine prima universitate din România și printre puținele din Europa care introduce o atare inedită disciplină științifică. Deocamdată, din rațiuni evidente și în așteptarea adoptării de către UE a Quantum Act (amânată pentru semestrul IV 2027), și pentru început, prezența sa se va manifesta prin includerea în anul universitar 2026–2027 a masterului de DIA a două noi materii: Introducere în dreptul tehnologiilor cuantice (Quantum Law) și, respectiv, Dreptul inteligenței artificiale cuantice. În același timp, cercetarea științifică se va deschide complementar și în context de stimulare reciprocă, spre analiza modului în care sistemele juridice trebuie să conceptualizeze, să reglementeze și să răspundă practic, prompt și eficient, în mod separat și conjugat inteligenței artificiale și celei de-a doua revoluții cuantice.
3. Tema actualei ediții a CN–DIA privește Receptarea dreptului european al inteligenței artificiale în dreptul român. Spre o lege națională privind IA? Justificarea alegerii sale ține deopotrivă de planul evoluțiilor reglementare și de cel al dezvoltărilor teoretice. Desigur, din punct de vedere strict formal sintagma din titlu, „dreptul european”, arată faptul că se au în vedere cele două componente principale ale cadrului continental: reglementarea unional-europeană (centrată pe AI Act) și, respectiv, cea aferentă Consiliului Europei (constituită în special din Convenția-cadru privind IA și drepturile omului, democrația și statul de drept, din 2024). Opțiunea de a aborda receptarea națională și perspectiva adecvării sale în context intern s-a impus mai ales ca urmare a modificării RIA prin Digital Omnibus on AI [Regulamentul (UE) nr. 2026/1744] a reglementării-cadru europene. Experiența statelor membre ale UE a arătat deja că specificul domeniului și complexitatea problematicii impun adaptări importante ale regulamentului unional-european în context național, în pofida operabilității sale directe, în vederea instituirii guvernanței, desemnării autorităților de control și fixării sancțiunilor cerute și a altor aspecte concrete, impuse de condiționalitățile locale. O reglementare națională cadru, bine gândită, temeinic elaborată juridic și consecvent aplicată poate contribui la suplinirea absenței anumitor elemente structurale ori capacități organizatorice depline, la a atenua retardul tehnologic și la a favoriza avansuri semnificative în domeniu.
4. În privința ultimelor dezvoltări reglementare în materie, cu un rol de simplificare administrativă și de reajustare temporală a DIA unional-european, Digital Omnibus on AI a reașezat termene, a ușurat sarcinile administrative, a întărit anumite interdicții și a promovat armonizarea sectorială, în sensul ajustării articulării AI Act cu alte reglementări europene pertinente existente. El a exprimat voința Uniunii de a adapta ritmul încadrării sale digitale la realitățile operaționale ale pieței și, nu în ultimul rând, a însemnat o pliere a blocului comunitar la presiunile conjuncturale ale contextului global. În același orizont de încercări ale dispozitivului său normativ, trebuie citită și măsura amânării elaborării, prezentării și adoptării Quantum Act (prevăzute inițial pentru al doilea trimestru al anului 2026 și reportate pentru ultimul din anul viitor).
Propus spre a răspunde provocărilor punerii în aplicare a AI Act, regulamentul modificator reamenajează cadrul preexistent, marcând o etapă crucială de recalibrare, de simplificare administrativă și de adaptare realistă a dreptului european al IA la cerințele pieței și la realitățile confruntărilor geostrategice.
Evoluțiile reglementare naționale, europene și internaționale, apariția reperelor unei guvernanțe globale și provocările permanente crescânde și tot mai decisive ale tehnologiei ne arată că DIA se constituie într-o componentă tot mai consistentă a dreptului pozitiv existent. În sens conceptual, de la un ansamblu de reguli transversale și sectoriale rezultate din dreptul în vigoare și îmbogățite prin texte de pionierat precum AI Act european, el se îndreaptă rapid, prin intermediul legilor naționale generale (cadru) în materie, normative, standarde și alte texte relevante spre un domeniu specific unic și unificat al dreptului, purtând mai puțin povara încadrării normative tradiționale, cât mai ales marca a ceea ce o să vină prin ofensiva noului drept.
Din punct de vedere teoretic, IA/SI aduce o veritabilă provocare conceptuală; ea busculează categoriile tradiționale ale dreptului, precum noțiunile esențiale de subiect de drept/personalitate juridică, bunuri sau de răspundere. Renovarea metodelor face așa încât știința juridică să integreze „justiția predictivă” și analiza datelor masive (legal tech), punând astfel în discuție rolul judecătorului și interpretarea normelor.
În privința mutației interdisciplinare, juristul nu mai poate gândi regula în mod izolat în arealul său legislativ, ci trebuie să colaboreze cu informatica, etica și ingineria spre a înțelege impactul concret al tehnologiei și a oferi remediile normative necesare.
Alături și împreună cu asemenea evoluții se afirmă un nou model hibrid de reglementare, la mijlocul drumului între hard law și soft law, capabil să evolueze la fel de repede precum inovația tehnologică și în consens cu noile date ale realității sociale.
Odată cu această ediție a conferinței și cu noul an universitar 2026–2027, prin aceeași contribuție a UEB dreptul cuanticului, o altă tehnologie revoluționară, de ruptură, își face intrarea în cadrul dezbaterilor științifice și al studiului universitar.
Sunt tot atâtea argumente și expresii concrete care certifică definitiv existența DIA/DSI și anunță apariția dreptului cuantic, în perspectiva unei noi ecuații și armonii între tehnologie, societate și drept.
Iar rolul de barometru prompt și competent al conferințelor naționale anuale de profil în perceperea progresului tehnologico-juridic este evident și de neînlocuit.
Cu aceste gânduri și într-un atare sens reuniunea de față se înscrie pe agenda preocupărilor prioritare ale prezentului universitar, științific și de interes public major.
Barometer of Artificial Intelligence / Superintelligence and Quantum Technologies Law
– Opening Remarks at the National Conference on Artificial Intelligence / Superintelligence Law – 30 September 2026 –
Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Director Emeritus of the Legal Research Institute of the Romanian Academy
President of the Ecological University of Bucharest
The second edition of the National Conference on Artificial Intelligence / Superintelligence Law (CN-DIA/SI), initiated by the Ecological University of Bucharest (UEB) and organized in partnership with the “Politehnica” National University of Science and Technology in Bucharest and the “Universul Juridic” Publishing Group, through its message, the context in which it took place, and the topics addressed, confirms a major trend in the development of the law, consolidates a new line of legal thinking, and sets new benchmarks for developments in this field.
Indeed, this specialized event has become, and aims to continue to be, the barometer for expressing the substance of, and the radar for tracking, regulatory and doctrinal developments in the field of artificial intelligence/superintelligence law, and from now on, in the field of quantum law as well.
1. Undoubtedly, such a scientific conference, by its very agenda, confirms that AI law has already entered, driven by the rapid development of the technology it regulates, a crucial transitional phase, going from a phase of theoretical reflection to an era of concrete regulation and effective implementation, following the “shock” of the emergence of generative AI in 2022. At the same time, the prospect of general and quantum AI announces its anticipatory nature. At global and European levels, the time for prospective discussions has given way to concrete, appropriate, and effective rules. AI Act (of 2024) has already been amended by Digital Omnibus on AI (2026) and is currently being implemented. Today, more than 60 countries have enacted laws and/or other national regulations in this field, and the trend is toward an increase in their number. Then we witness the transition from the general law currently in force to a special, innovative, and revolutionary law. The legal practitioners had to apply for a while, more or less by necessity and through often highly creative interpretations, the pre-existing regulations (especially those concerning personal data protection, copyright, civil liability) to automated systems. Today, a body of law specific to artificial intelligence is taking shape to fill the legal void, promote innovation, and protect fundamental rights. Such innovative developments naturally give rise to operational challenges; at the same time, legislators and courts are facing and must address new technical and legal difficulties, particularly regarding the transparency of model training data, compliance with copyright law, and the allocation of responsibilities in case of damage involving the new technology.
Recent diplomatic developments in September 2026 – marked by hearings at the UN Security Council on AI control and security, debates at the United Nations General Assembly on the same topic, and the newly convened summit in Washington D. Trump-Xi Jiping – are reshaping the major political and legal outlines of the issue, characterized by a clear divide between the pursuit of global standards and the refusal of the two superpowers to accept global regulation and universal coordination.
The positions expressed and the related debates revealed the need to adapt international law to the existential risks associated with the loss of human control over frontier models. Above all, there is a growing consensus on the need for systematic human control in making decisions that have lethal consequences. From a legal standpoint, this implies a stricter interpretation of international humanitarian law in order to prohibit the complete autonomy of lethal autonomous weapons systems (LAWS). Contrary to the wishes of many countries – such as the signatories to the September declaration – U.S.A. have formally rejected the establishment of a global AI regulator (comparable to the IAEA for nuclear energy). This may be a sign that, as far as public international law is concerned, we cannot expect a relevant international agreement to be concluded in the immediate future, but under the pressure of reality, things may change.
Last but not least, the statements made before the UN Security Council by tech leaders (such as Sam Altman, OpenAI, and Dario Amodei, Anthropic), key players in the field, and novel legal issues, in which international safeguards are invoked, reinforce the legal concept of due diligence as it applies specifically to this field. In the event of a major cross-border incident, these statements could serve as the basis for holding model publishers liable.
Last but not least, the U.S.-China bilateral summit ended with a failure to reach an agreement on the substantive regulation of AI, as the two technological superpowers refused to restrict their race toward “superintelligence”. Nevertheless, we can say that at least the “embryo” of “AI crisis law” has been planted. Indeed, the main tangible legal outcome is an agreement to establish a permanent dialogue and, to that end, to set up, following the ancient model of the nuclear “hotline,” a dedicated communication channel for AI incidents and the management of related military crises. As an international practice, this approach is part of the tradition of peaceful coexistence associated with the postwar “Cold War,” thereby creating an obligation of mutual transparency in case of abnormal and dangerous behavior by a sovereign AI (for example, unintentional cyberattacks or the movement of autonomous models). A new era is thus dawning, one defined by technological excellence, of “mutually assured destruction”, this time from a dual perspective: that of confrontations, on the one hand, between humans and machines, and, on the other, from a geostrategic perspective among the major technological players, which again means, albeit in different terms, nonproliferation and deterrence.
Unfortunately, we cannot fail to notice the fundamental conceptual divergence and the regulatory status quo. Thus, President Trump reaffirmed his desire to maintain a strict regulatory status quo, asserting that existing law is sufficient and that administrative intervention plays a decisive role, under the pretext of not hindering technological competition with his geopolitical rival. In the same vein, the U.S. federal government formalized, by presidential decree dated 29 September of this year, the term “superintelligence,” and by the “morally binding agreement” signed on the same date by President Trump with the owners of six tech companies, it was agreed that the “purpose of the code” was to ensure self-regulation of the field through “best norms and practices” and the establishment of a robust, four-tiered internal control system”. In turn, President Xi emphasized the principle of developing technology “for the common good” and keeping it “under human control”. The absence of consensus is blocking, at least for the time being, the emergence of U.S.-China legal harmonization, only postponing it. In the absence of common security rules, the law governing AI between the two superpowers continues to be dictated by customs law, restrictions on advanced electronic chips (export controls), and intellectual property law.
In any case, we can rightly say that in this way and now, AI has become a global concern and a genuine issue of international law.
2. Driven by rapid technological advances and the associated legal and academic turmoil, our conference is the most appropriate framework for also highlighting new academic developments in this field. Thus, we have realized that, as quantum computing moves toward practical implementation and AI systems become increasingly widespread in society, it is necessary to make room in our university curricula for a new field of law: Quantum Law. In this way, UEB becomes the first university in Romania and one of the few in Europe to introduce such a novel academic discipline. For the time being, for obvious reasons and pending the EU’s adoption of the Quantum Act (postponed until Q4 2027), and as a first step, this will be reflected in the inclusion of two new courses in the “Artificial Intelligence Law” (DIA) master’s program for the 2026-2027 academic year: Introduction to Quantum Law and, respectively, Quantum Artificial Intelligence Law. At the same time, scientific research will also open up in a complementary and mutually encouraging context to analyze how legal systems must conceptualize, regulate, and respond practically, promptly, and effectively, both separately and in conjunction, to artificial intelligence and the second quantum revolution.
3. The topic of this edition of CN-DIA is Incorporation of European Law on Artificial Intelligence into Romanian Law. Toward a National Law on AI? This choice is justified by both the trajectory of regulatory developments and that of theoretical developments. Certainly, from a strictly formal standpoint, the phrase “European law” in the title indicates that the two main components of the continental framework are being considered: European Union regulatory framework (centered on the AI Act) and, respectively, that of the Council of Europe (consisting primarily of the 2024 Framework Convention on AI and Human Rights, Democracy, and the Rule of Law). The decision to address the inclusion in national law and its adaptation to the domestic context resulted mainly from the amendment to the RIA brought about by the Digital Omnibus on AI [Regulation (EU) No. 2026/1744] to the European framework regulation. The experience of EU member States has already shown that the specific nature of the field and the complexity of the issues require significant adaptations of the EU regulation to the national context, despite its direct enforceability, in order to establish governance, designate supervisory authorities, and set the required sanctions and other specific aspects dictated by local conditions. A well-conceived, legally sound, and consistently enforced national framework regulation can help compensate for the absence of certain structural elements or fully developed organizational capacities, mitigate the technological gap, and foster significant progress in the field.
4. With regard to the latest regulatory developments in this field, which aim to simplify administrative procedures and readjust the timeline for the EU’s AI Act, the Digital Omnibus on AI has realigned deadlines, eased administrative burdens, strengthened certain prohibitions, and promoted sectoral harmonization, with a view to adapting the AI Act to other relevant existing European regulations. It expressed the EU’s willingness to adapt the pace of its digital regulation to the operational realities of the market and, last but not least, represented a concession by EU countries to the circumstantial pressures of the global context. The decision to postpone the drafting, presentation, and adoption of the Quantum Act (originally scheduled for the second quarter of 2026 and rescheduled for the last quarter of next year) should also be viewed within the same context of testing its regulatory framework.
Recommended to address the challenges of implementing the AI Act, the amending regulation restructures the existing framework, marking a crucial step toward recalibration, administrative simplification, and the realistic adaptation of European AI law to the requirements of the market and the realities of geostrategic challenges.
National, European, and international regulatory developments, the emergence of the benchmarks for global governance, and the constantly growing and increasingly decisive challenges posed by technology show us that DIA is becoming an increasingly significant component of the existing positive law. Conceptually, starting from a set of cross-cutting and sector-specific rules derived from the existing law and enriched by pioneering texts such as the European AI Act, it is rapidly moving, through general (framework) national laws on the subject, regulations, standards, and other relevant texts, toward a specifically unique and unified field of law, bearing less of the burden of traditional regulatory frameworks and more, above all, the mark of what is to come through the emergence of this new law.
Theoretically, AI/SI brings a genuine conceptual challenge; it disrupts traditional legal categories, such as the essential concepts of legal subject/legal personality, property, and liability. Renewing methods enables legal science to incorporate “predictive justice” and big data analysis (legal tech), thereby calling into question the role of the judge and the interpretation of legal norms.
With regard to interdisciplinary change, legal professional can no longer consider the rule in isolation within its legislative context, but must collaborate with computer science, ethics, and engineering to understand the true impact of technology and provide the necessary regulatory remedies.
Alongside and in tandem with such developments, a new hybrid regulatory model is emerging, halfway between “hard law” and “soft law,” capable of evolving as quickly as technological innovation and in line with the new realities of society.
With this edition of the conference and the start of the 2026-2027 academic year, thanks to UEB’s ongoing contribution to quantum law, another revolutionary, groundbreaking technology is making its way into scientific debates and academic study.
There are just as many arguments and concrete examples that definitively confirm the existence of DIA/DSI and announce the emergence of quantum law, with a view toward a new balance and harmony between technology, society, and law.
Furthermore, the role of these annual national conferences as a timely and competent barometer in assessing technological and legal progress is evident and irreplaceable.
With these thoughts in mind, and in this spirit, this meeting is part of the agenda of priority concerns in the areas of academia, science, and matters of major public interest.