Apelul de la București pentru măsurarea efectivității dreptului mediului prin indicatori juridici

          În perioada 16-17 iunie 2026 s-au desfășurat, la Casa Ecologiei din Capitală, lucrările celei de-a III-a ediții a Colocviilor internaționale de drept al mediului de la București, organizate de Centrul Internațional de Drept Comparat al Mediului (CIDCE) din Limoges (Franța) și Universitatea Ecologică din București (UEB), având ca temă Efectivitatea dreptului internațional și comparat al mediului și indicatorii juridici. În cadrul acesteia, s-au actualizat și dezvoltat stadiul și concluziile cercetării științifice în materie și s-a integrat în cadrul rețelei internaționale a CIDCE proiectul de cercetare vizând elaborarea sistemului de indicatori juridici ai dreptului român al mediului al Centrului de Cercetări Transdisciplinare privind Tranziția Ecologică și Digitală al UEB.

           Dreptul mediului constituie unul din instrumentele esențiale de aplicare a politicilor publice de mediu în perspectiva dezvoltării durabile. În pofida acestui rol major el rămâne puțin operațional în numeroase state, așa încât mediul continuă să se degradeze, chiar dacă există un arsenal juridic impresionat privind protecția sa.

           Situația este identică și în România.

           O atare realitate a adus în atenție problema spinoasă și complexă a efectivității mediului, care s-a inserat profund în dezbaterile academice și profesionale aferente domeniului și suscită variate analize în căutarea calificării și cuantificării gradului de efectivitate a instrumentelor legale vizând protecția mediului. În acest context, cercetarea științifică se preocupă de elaborarea unor indicatori juridici, fondați științific, de evaluare și măsurare a efectivității, care să ofere factorilor de decizie informațiile și concluziile generale în adoptarea măsurilor ce se impun.

           Având în vedere particularitățile de dezvoltare ale fiecărei țări, sistemul indicatorilor juridici se elaborează și se stabilește la nivel național în raport cu parametrii proprii, dar instrumentul ca atare și utilizarea lui în promovarea efectivității dreptului mediului necesită o recunoaștere și consacrare internațională și o utilizare generală.

           În acest ultim scop participanții au adoptat Declarația finală – Apelul de la București pentru măsurarea efectivității dreptului mediului prin indicatori juridici.

APELUL DE LA BUCUREȘTI PENTRU MĂSURAREA EFECTIVITĂȚII DREPTULUI MEDIULUI PRIN INDICATORI JURIDICI

Participanții și participantele la colocviul internațional organizat în comun de Centrul Internațional de Drept Comparat al Mediului și de Universitatea Ecologică din București, reuniți și reunite la București în zilele de 16 și 17 iunie 2026;

Observând că, pentru aplicarea dreptului mediului, necesitatea unor indicatori juridici a fost formulată în repetate rânduri, în special în cadrul Acordului regional de la Escazú din 2018, care prevede indicatori comuni pentru evaluarea efectivității, a eficacității și a progresului angajamentelor în materie de mediu, prin decizia COP21 a Convenției de la Barcelona pentru protecția mediului marin și a litoralului Mării Mediterane (2019), care solicită dezvoltarea de indicatori juridici, precum și la nivelul celui de-al V-lea Program de la Montevideo pentru dreptul mediului, adoptat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu în 2019;

Luând în considerare decizia Programului Națiunilor Unite pentru Mediu privind promovarea justiției, a guvernanței și a dreptului în serviciul viabilității mediului (27/9 din 2013), precum și raportul Environmental Rule of Law al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu din 2019, care sugerează recurgerea la indicatori juridici pentru evaluarea stării dreptului mediului;

Luând în considerare de asemenea propunerile societății civile și ale instituțiilor academice, rezoluția Asociației de Drept Internațional adoptată la Kyoto (2020) referitoare la liniile directoare privind rolul dreptului internațional în gestionarea resurselor naturale și care reclamă crearea de indicatori juridici, precum și lucrările dedicate indicatorilor juridici publicate sub egida Centrului Internațional de Drept Comparat al Mediului și a Catedrei Normandia pentru Pace în 2021;

Luând în considerare, în plus, adoptarea de către Congresul Mondial al Naturii al UICN, la Marsilia, în 2021, a rezoluției nr. 50 intitulate „Măsurarea efectivității dreptului mediului prin intermediul indicatorilor juridici”;

Constatând că, pentru monitorizarea punerii în aplicare a Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), sunt utilizați numai indicatori științifici sau economici, fără a se recurge la indicatori juridici, în condițiile în care diverse rezoluții ale Adunării Generale a Națiunilor Unite relevă necesitatea adoptării unor măsuri juridice naționale pentru o aplicare efectivă a ODD;

Remarcând că efectivitatea dreptului mediului desemnează gradul de aplicare a unei norme juridice de mediu, în timp ce eficacitatea desemnează efectele produse de această aplicare asupra mediului în raport cu obiectivul urmărit la momentul adoptării sale;

Subliniind că măsurarea efectivității aplicării legislațiilor și a tratatelor referitoare la mediu prin intermediul indicatorilor juridici permite, în prezent și în viitor, o pilotare mai eficientă a politicilor publice, precum și a programelor și proiectelor în favoarea mediului, că aceasta consolidează accesul publicului la informație, permițându-i totodată să participe în cunoștință de cauză la deciziile publice, și că poate contribui în mod util la opțiunile care permit clarificarea, ba chiar simplificarea, normelor edictate, fără a slăbi nivelul lor de protecție, cu respectarea principiului non-regresiunii dreptului mediului;

Considerând că măsurarea efectivității legislațiilor, tratatelor, politicilor și programelor privind mediul prin intermediul indicatorilor juridici constituie un dispozitiv complementar măsurării eficacității acestora prin intermediul indicatorilor științifici;

Afirmând că aplicarea efectivă a legislațiilor și a tratatelor, măsurată în mod obiectiv, prin indicatori juridici, inclusiv într-un context de conflict sau de război, contribuie la progresul ordinii internaționale, al statului de drept al mediului și al păcii;

Recunoscând rolul dreptului — național, regional și internațional — în consolidarea constatărilor și a celor mai recente progrese tehnice și științifice, precum și rolul științei în formularea dreptului mediului;

Reafirmând contribuția dreptului mediului la protecția biodiversității și la ameliorarea acesteia, precum și la combaterea schimbărilor climatice, a poluării și a deșeurilor;

• Fac apel la instituțiile internaționale și regionale, la state și la autoritățile infranaționale să recunoască:
• că măsurarea aplicării efective a tratatelor și a legislațiilor privind mediul este de interes general major;
• că crearea de indicatori juridici răspunde nevoii imperative și urgente de a măsura efectivitatea dreptului mediului la nivel național, regional și mondial;
• Fac apel la instituțiile internaționale și regionale, la state și la autoritățile infranaționale să integreze în mod sistematic indicatorii juridici în evaluarea tratatelor și a legislațiilor, a politicilor publice, precum și a programelor și proiectelor de mediu, inclusiv biodiversitatea, clima, apa, mările și oceanele, solurile, demersurile întemeiate pe conceptul „o singură sănătate” și ecosistemele naturale în general, precum și combaterea poluării, în scopul de a facilita evaluarea rapoartelor statelor aferente acestora;
• Solicită statelor să adauge indicatori juridici la indicatorii existenți referitori la monitorizarea punerii în aplicare a ODD;
• Fac apel la cea de-a 8-a Adunare a Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEA-8, 2027), la Programul Națiunilor Unite pentru Mediu în cadrul celui de-al V-lea Program de la Montevideo pentru dreptul mediului, precum și la statele și organizațiile internaționale angajate în definirea Cadrului mondial de dezvoltare durabilă post-2030, ca urmare a Summitului Viitorului din 2024, să recunoască indicatorii juridici ca instrument indispensabil de măsurare a efectivității dreptului mediului, completând indicatorii științifici, economici și sociali deja utilizați la nivel internațional.

APPEL DE BUCAREST POUR MESURER L’EFFECTIVITE DU DROIT DE L’ENVIRONNEMENT

AVEC DES INDICATEURS JURIDIQUES

Les participant.e.s au colloque international organisé conjointement par le Centre international de droit comparé de l’environnement et l’Université écologique de Bucarest, réuni.e.s les 16 et 17 juin 2026 à Bucarest ;

Notant que pour appliquer le droit de l’environnement, la nécessité d’indicateurs juridiques a été formulée à maintes reprises, notamment dans le cadre de l’Accord régional d’Escazú de 2018 prévoyant des indicateurs communs pour évaluer l’effectivité, l’efficacité et le progrès des engagements environnementaux ; par la décision de la COP21 de la Convention de Barcelone pour la protection du milieu marin et du littoral de la Méditerranée (2019) demandant le développement d’indicateurs juridiques et au niveau du V^e Programme de Montevideo pour le droit de l’environnement adopté par le Programme des Nations Unies pour l’environnement en 2019 ;

Considérant la décision du Programme des Nations Unies pour l’environnement sur la promotion de la justice, de la gouvernance et du droit au service de la viabilité de l’environnement (27/9 de 2013), ainsi que le rapport Environmental Rule of Law du Programme des Nations Unies pour l’environnement de 2019 suggérant le recours à des indicateurs juridiques pour évaluer l’état du droit de l’environnement ;

Considérant également les propositions de la société civile et des institutions académiques, la résolution de l’Association de droit International à Kyoto (2020) relative aux lignes directrices sur le rôle du droit international pour la gestion des ressources naturelles et réclamant la création d’indicateurs juridiques, ainsi que les travaux dédiés aux indicateurs juridiques publiés sous l’égide du Centre international de droit comparé de l’environnement et de la Chaire Normandie pour la Paix en 2021 ;

Considérant en outre l’adoption par le Congrès mondial de la nature de l’UICN à Marseille en 2021 de la résolution n° 50 intitulée « Mesurer l’effectivité du droit de l’environnement grâce à des indicateurs juridiques » ;

Constatant que, pour le suivi de la mise en œuvre des Objectifs de développement durable (ODD), ne sont utilisés que des indicateurs scientifiques ou économiques, sans recourir à des indicateurs juridiques, alors que diverses résolutions de l’Assemblée générale des Nations Unies relèvent la nécessité de prendre des mesures juridiques nationales pour une application effective des ODD ;

Notant que l’effectivité du droit de l’environnement désigne le degré d’application d’une norme juridique environnementale, tandis que l’efficacité désigne les effets produits par cette application sur l’environnement par rapport à l’objectif poursuivi lors de son adoption  ;

Soulignant que la mesure de l’effectivité de l’application des législations et des traités relatifs à l’environnement au moyen d’indicateurs juridiques permet dès à présent et à l’avenir un pilotage  plus efficace des politiques publiques et des programmes et projets en faveur de l’environnement, qu’elle renforce l’accès du public à l’information, tout en lui permettant de participer en connaissance de cause aux décisions publiques et qu’elle peut aussi contribuer utilement aux choix permettant de clarifier, voire simplifier, les normes édictées, sans affaiblir leur niveau de protection, dans le respect du principe de non-régression du droit de l’environnement ;

Considérant que la mesure de l’effectivité des législations, traités, politiques et programmes portant sur l’environnement au moyen d’indicateurs juridiques constitue un dispositif complémentaire à la mesure de leur efficacité au moyen d’indicateurs scientifiques ;

Affirmant que l’application effective des législations et des traités, mesurée de manière objective, par des indicateurs juridiques y compris dans un contexte de conflit ou de guerre, contribue aux progrès de l’ordre international,  de l’état de droit environnemental et de la paix ;

Reconnaissant le rôle du droit, national, régional et international, dans la consolidation des constats et des derniers progrès techniques et scientifiques ; ainsi que le rôle de la science dans la formulation du droit de l’environnement ;

Réaffirmant la contribution du droit de l’environnement à la protection de la biodiversité et à son amélioration, ainsi qu’à la lutte contre les changements climatiques, la pollution et les déchets ;

1. Appellent les institutions internationales et régionales, les États et les autorités infranationales à reconnaître :
   1. que mesurer l’application effective des traités et des législations ayant trait à l’environnement est d’intérêt général majeur ;
   2. que la création d’indicateurs juridiques répond au besoin impératif et urgent de mesurer l’effectivité du droit de l’environnement au niveau national, régional et mondial ;

2. Appellent les institutions internationales et régionales, les États et les autorités infranationales à intégrer systématiquement les indicateurs juridiques dans l’évaluation des traités et des législations, des politiques publiques et des programmes et projets en faveur de l’environnement, y compris la biodiversité, le climat, l’eau, les mers et océans, les sols, les démarches fondées sur le concept « une seule santé » et les écosystèmes naturels en général, ainsi que la lutte contre la pollution dans le but de pour faciliter l’évaluation des rapports des États y afférents ;

3. Demandent aux États d’ajouter des indicateurs juridiques aux indicateurs existants relatifs au suivi de la mise en œuvre des ODD ;

4. Appellent la 8^e Assemblée des Nations Unies pour l’environnement (UNEA-8, 2027), le Programme des Nations Unies pour l’environnement dans le cadre du V^e  Programme de Montevideo pour le droit de l’environnement , ainsi que les États et les organisations internationales engagés dans la définition du Cadre mondial de développement durable de l’après-2030 à la suite du Sommet de l’Avenir de 2024, à reconnaître les indicateurs juridiques comme un instrument indispensable de mesure de l’effectivité du droit de l’environnement, complétant les indicateurs scientifiques, économiques et sociaux déjà utilisés au niveau international.