O suta de ani inseamna mai nimic in scurgerea istoriei naturale, centenarul reprezinta un rastimp major in dezvoltarea unei natiuni, cu epoci succesive si repere inconfundabile in devenirea civilizatiei sale, in orice caz, poate unitatea de timp cea mai potrivita scrutarii propasirii ei, 100 de ani de viata constituie insa pentru fiecare dintre noi un varf pe care numai unii, cei alesi de soarta, il ating si devin astfel veritabile „monumente umane”. Unul dintre acestea este fara indoiala profesorul doctor Constantin Balaceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei Romane, presedinte de onoare al Senatului Universitatii Ecologice din Bucuresti, al carui centenar il sarbatorim astazi si aici.
Multe din dimensiunile definitorii ale complexei sale personalitati si indelungatei sale vieti au fost deja relevate de antevorbitori, asa incat imi revine deosebita onoare de a mai adauga, in semn de ales omagiu, o alta: cea de participant la intemeierea primei universitati private din Romania si singura cu profil ecologic. Sub semnul aceleiasi extraordinare continuitati si compliniri intre traditie si postmodernitate, care caracterizeaza intreaga activitate a distinsului sarbatorit, s-a manifestat si demersul sau institutional universitar.
Din fruntea si in numele Societatii „Ateneul Roman”, fondata la 1865, cea care a dat tarii monumentul efigie al profilului sau cultural, Domnia Sa s-a alaturat, in primele zile ale anului 1990, grupului de intelectuali entuziasti care propuneau o alternativa viabila invatamantului superior public si o faceau in numele unei idei deopotriva prin excelenta occidentala si a acutei modernitati. Intr-adevar, intr-o vreme in care ecologia ca simpla disciplina stiintifica abia ca isi prefigurase profilul la catedra romaneasca, promovarea sa ca insusi proiect de nou tip de universitate reprezenta ceva fara precedent si cu valoare de provocare absoluta. Am avut privilegiul de a-mi fi alaturi si impreuna cu ceilalti colegi sa reusim sa implinim, precum o datorie a vietii noastre, aceasta inedita formula universitara in care prezentul si viitorul, omul si natura isi dau mana intr-o simbioza absoluta.
Dincolo de un ansamblu de cunostinte specializate si studiate intr-o facultate de profil, autonoma, Ecologia reprezinta astazi forma de gandire dominanta – precum filosofia in vremea lui Hegel si istoria in timpurile lui Parvan – in jurul careia e structurat intregul efort de cunoastere depus in cadrul universitatii, si aceasta pentru ca ea este – atunci cand e privita si inteleasa in sensul unei cunoasteri cosmice integrale –, expresia a ceea ce pentru Hegel constituia „spiritul timpului”.
Faptul ca respectiva idee a acestei universitati a dobandit o forma istorica in Universitatea Ecologica din Bucuresti reprezinta un semn al adevarului ca fondatorii sai au reusit in urma cu 33 de ani sa perceapa si sa inteleaga acest spirit, iar faptul ca proiectul a invins greutatile si piedicile vremurilor si s-a afirmat ca unul viabil, chiar de succes, ne-ar putea spune impreuna cu acelasi Hegel ceva si despre unul dintre fondatorii sai, cel caruia ii serbam astazi centenarul „Cel care spune timpului sau si realizeaza, aceea ce timpul sau voieste si exprima este omul mare al timpului.” Ad Multos Annos!
Prof. univ. dr., dr.h.c. Mircea Dutu,
Presedintele Universitatii Ecologice din Bucuresti
Bucuresti, la 6 iulie 2023, Aula Academiei Romane